“Am jurat să nu mai iau naţionala. Prefer să mă înjure străinii, pentru că nu aş suporta să mă înjure ai mei, după un meci”. Este o declaraţie dată de Mircea Lucescu, în 2017, după ce refuzase naţionala României şi a ales să preia naţionala Turciei. O declaraţie pe care noul selecţioner ar şterge-o acum de pe Google, dacă ar putea.
Citește și
Scrisoarea unui suporter pentru Mircea Lucescu:
Dragă nea Mircea,
Te-am aşteptat aşa cum oamenii de vârsta matale îi aşteptau pe americani să-i scape de comunism. Aşa cum aşteptau românii să bage carne pe raft, înainte de ‘90. Te-am aşteptat mai tare ca pe ziua de salariu. Cum aştepţi să intre un număr la loto sau cum aşteaptă un puştan vacanţa de vară. Doar că acum ne simţim ca un licean care a aşteptat toată oră să discute cu colega de clasa de care e îndrăgostit, dar în pauză nu ştie ce să-i zică. Ne-am uitat cuvintele, nea Mircea. Nu ştim dacă e bine sau e rău că ai venit acum. Să nu fie prea târziu. Suntem puţini supăraţi, pentru că n-ai venit chiar când te-am chemat şi te-am dorit cel mai mult. Ai preferat să te înjure alţii, în alte limbi şi pe noi ne-ai lăsat să ne prăpădim în anonimat. Ne-ai lăsat să ne conducă Rădoi sau Daum şi să te vedem cum le aduci altora bucurii.
Este clar că n-am fost prima variantă pentru tine, legendar “Il Luce”. Probabil că nici nu mai erau prea multe variante. Ştim că nu ai fi stat de vorbă cu noi când erai în glorie şi că tentaţiile erau altele atunci. N-am uitat şi înţelegem de ce ai venit acum. Dar datoria noastră este să te primim cum l-a primit tatăl pe fiul risipitor. Pentru că te iubim, nea Mircea şi ne place să ne agăţăm speranţele de numele tău. Poate că unii ne-ar spune că trăim din amintiri, dar noi suntem fericiţi astăzi.
Sperăm că mai poţi, nea Mircea, să aduci bucurii, aşa cum ai adus şi în trecut. Şi nu o să te înjurăm, nu te îngrijora! Dar ai o datorie morală faţă de noi, cei care te-am aşteptat şi nu te-am trădat. Pentru că ne-a durut când ne-ai întors spatele şi ne-ai ruinat visul de a-l avea pe cel mai bun pe banca României. Când eşti uitat de străini, familia te primeşte cu uşa deschisă. Aveam nevoie de Mircea Lucescu la echipa naţională, dar Mircea Lucescu are astăzi mai mare nevoie de România.