Presa din străinătate ne cam scoate pe noi vinovaţi. Marca: “Kosovo părăseşte terenul, după ce fanii României încep să scandeze “Serbia, Serbia”. Gazzetta dello Sport: “Haos în România. Fanii intonează cântece pro-Serbia, Kosovo abandonează terenul”. As: “Meciul a fost oprit pentru că fanii români au făcut scandări pro-sârbe care i-au revoltat pe fotbaliştii kosovari, care au părăsit terenul”
Citește și
Dar cu fotbalul cine mai este corect?
Nici un titlu despre teatrul penibil jucat de Rrahmani. Nimic despre provocările kosovarilor sau despre faptul că nişte fotbalişti au decis, de capul lor, să încheie un meci al naţionalelor. Ne miră ceva? Evident că nu. Trăim într-o lume în care anormalul a devenit normal şi nimeni nu mai spune ce gândeşte. Iar dreptatea este mai relativă ca oricând. România - Kosovo n-a fost un meci de fotbal. A fost un exerciţiu al stăpânirii şi răbdării. FRF i-a antrenat pe spectatori mai mult decât s-au antrenat fotbaliştii, în săptămâna de dinaintea meciului. Să nu cumva să spună ceva necuviincios şi să se supere domnii fotbalişti din Kosovo.
Acesta nu mai este fotbal. Fotbalul luptă în această lume sugrumată de dorinţa de a fi corectă politic. Dar cu fotbalul cine mai este corect? Bietul sport… A ajuns doar să se strecoare şi el printre legi şi decizii politice, pe care toţi le interpretează după bunul plac. Totul este foarte sensibil. E un fotbal care se joacă pe o gheaţă subţire, ce se poate sparge oricând.
În fotbalul viitorului cuvintele vor fi mai importante decât golurile
Din dorinţa de a fi mereu politic corecţi, s-a căzut în cealaltă extremă. Şi cine profită? Oamenii fără “coloană vertebrală”, ce îmbracă mantia de victimă şi folosesc aceste politici pe post de bilet de evadare din situaţiile care nu le convin. Privindu-l pe Rrahmani, ni-l aminteam pe Pierre Webo, care urla ca din gură de şarpe după un cuvânt aruncat de Sebastian Colţescu.
Riscul este ca în fotbalul viitorului cuvintele să fie mai importante decât golurile. Ei ne huiduie imnul şi ne scuipă, dar ies de pe teren când aud de Serbia. În ce anomalie am ajuns să trăim!? Intri pe stadion şi trebuie să ai grijă ce cuvinte foloseşti. Poţi crea un dezastru dacă spui numele unei ţări sau a unei echipe, în contextul considerat nepotrivit. Este cenzură în toată regula. Urmărim fotbalul care îţi pune mâna la gură, jucat într-o perioadă în care ne e frică să mai vorbim. Avem doar senzaţia că trăim într-o lume liberă. Spectatorii vor intra pe stadioane legaţi la gură cu bandă adezivă, ca nu cumva să le scape vreun cuvânt pe care unii l-ar putea considera ofensator? Vom primi un îndreptar în care se vor scrie cuvintele ce pot fi folosite pe stadion, în funcţie de echipele care joacă? Te întrebi cum de nu s-a interzis încă să driblezi un jucător de pe alt continent sau altă etnie. Să nu se considere o ofensă şi asta. Să nu se dea o lege că trebuie să ai un “therians” în echipa de start. Sau un non-binar. Te aştepţi la orice.
În speranţa că nu este finalul fotbalului pe care-l ştiam noi, să ne bucurăm că suntem pe primul loc în grupă. Rămâneţi cu frustrările voastre de lumea a 3-a a fotbalului. Noi promovăm pentru că vrem să jucăm meciuri adevărate. Şi luaţi-vă şi cutiile goale de pizza, din vestiar!
